Mirela Zeța, viața în cuvinte

Tânără, exuberantă, veșnic amatoare de provocări și frumoasă în excentricitatea sa – acestea ar fi tușele calde ale Mirelei Zeța. Portretul complet însă, dezvelit de naivitatea inițială a căutătorului, prinde între rame și luciditatea metalică, rece, corectă a femeii independente din secolul nostru măcinat de o fugă nebună înăuntrul timpului.

Dialogul cu Mirela Zeța (33 de ani), turnat aici în forma unei povestioare nostime, de bulevard, ratează aproape milimetric comedia, cuibărindu-se, în acest decembrie obosit de sărbătoare, la pieptul sentimentelor esențiale. Când o auzi vorbind despre copilărie, cobori fericit la începuturile poveștilor tale de viață și doar din când în când, pe nesimțite, ațâți flăcăruia albastră a amintirilor ei. Care – uite! – arde atât de viu: „Mi s-a întipărit în minte, de pe vremea când eram copil, o imagine în mișcare… Agățată între părinții mei, care mă țineau de mâini și mă ridicau pe deasupra băltoacelor de pe străzile hărtănite ale Bucureștiului, râdeam. Râdeam în gura mare, spre deliciul alor mei și al trecătorilor”. Primul flash care i-a deșteptat aducerile aminte mai pâlpâie încă, lăsând-o pe Mirela cu bărbia în palmă, pradă visurilor de fetiță. „Voiam să devin balerină, mă uitam la spectacole de balet și eram foarte atentă la detalii. Când ești copil, înțelegi cu simțurile ce se întâmplă în mișcare. Mă fascina grația aceea, a unei alte realități. Am învățat să merg pe poante, m-am străduit, dar am renunțat când am considerat că știam deja totul, că eram cea mai bună… Minte de copil. Apoi, jocul și nevoia de a mă juca prin casă cu măștile teatrului au venit din dorința de a-mi face familia fericită. Eram însă nelipsită de la distracțiile clasice, cu ceilalți copilași. Mă dădeam în vânt după <Frunza>, <Castelul>, <Țară, țară, vrem ostași!>, <Elasticul>, <Leapșa>… Eram o nebunatică, mă cățăram prin copaci, pe garduri. Organizam mici spectacole, în care fiecare cânta câte ceva. Un mediu artistic, ce mai…”.

Top actori preferați de Mirela Zeța

1. Olga Tudorache
2. Mihai Constantin
3. Mariana Mihuț
4. Mircea Albulescu
5. Toma Caragiu
6. Marian Râlea
7. Gina Patrichi

Nici rebelă, nici tocilară, ci introvertită

Odată dezvăluite premisele vieții boeme, Mirela alunecă, pe firul timpului pierdut, în adolescență: „Eram o introvertită. Pentru că mi-era o teamă teribilă de eșec, pentru că nu reușeam din prima să mă fac plăcută, eram, așa, mai retrasă. N-am ieșit niciodată în față, n-am atras atenția. Nu eram rebelă, dar nici tocilară. Mă plasam undeva la coada celor buni… Cum am ales Teatrul? Cred, mai degrabă, că Teatrul m-a ales pe mine. Mama a fost cea care a crezut, cu ea m-am pregătit, cu ea repetam acasă. Îmi cerea, brusc, să recit o poezie, să interpretez un monolog. Am intrat din prima și, dacă nu s-ar fi întâmplat așa, n-aș mai fi încercat. Sunt mulțumită și împăcată cu alegerea făcută. Deși – vă spun cu mâna pe inimă – artiștii n-au avut niciodată un trai decent, o siguranță financiară. Acest lucru ți-l asumi, însă, încă de când ai decis să faci artă”.

Din perioada comunistă îmi amintesc un șir de plase, fără proprietari, cu sticle goale pentru lapte, așteptând, tăcut, deschiderea alimentarei

Mirela Zeța a devenit serioasă. Emană, fără efort, luciditatea femeii independente a secolului nostru grăbit. Nu știu cum să parez această abilitate matriarhală, așa că lansez, consecutiv, întrebări esențiale, așteptând încordat, cu alte săgețele potrivite în coarda arcului de cuvinte. Mirela le preia și, într-un admirabil monolog, le repetă, apoi le eliberează în răspunsuri scurte, concrete, aproape inchizitoriale. „Ce este râsul? O alternativă a nefericirii poporului român. Ce este minciuna? Un colac de salvare dezumflat. Ce este iubirea? Lipsa granițelor. Ce este libertatea de exprimare? Singura condiție pentru ca un artist să existe”. Mirela își trage sufletul, victorioasă, prilej să mă strecor, nonșalant, pe sub bariera intimității… „Cum trebuie să fie bărbatul ideal?”, murmură frumoasa actriță. Se încruntă pentru o clipă – gen „Ia, uite-l și p-ăsta!” – suficient pentru ca ecoul semnului de întrebare să se prăbușeacă, firav și definitiv, între noi. Nu insist, de ce-aș răscoli tristețile?

Ulise, Nils Frahm, românul, dorul și durerea

În continuare, o curtez profesional, dar n-o întreb despre „Mondenii”, nici despre „Răduleasca”, Drăgușanca sau „Pătruleasa”. Solicit câteva vorbe despre „Restul e tăcere”, filmul lui Nae Caranfil, în care Zeța a jucat un rol principal. „Am fost o naivă în fața sorții”, pică, senin, răspunsul Mirelei. Și nu știu dacă „naivă” se traduce prin semnificația scenelor când actrița apare în toată splendoarea sânilor ei goi sau prin altceva. Dar eu la asta mă gândesc… Trec mai departe – ducă-se! – și fac loc unei piruete aiuritoare: „Dacă ai fi nevoită să trăiești pe o insulă pustie, ce-ai lua cu tine?”. Zâmbește și, cum nu mai e loc între noi și pentru o a doua aiureală, parează demn, fără fisuri în mască: „Ce-aș lua cu mine… Un băț, o frunză, o piatră, un om”. Răspunsul mă blochează, inițiez un gest, solicit o frântură de explicație, dar Mirela nu vrea să strice joaca. Regulile sunt reguli și, că tot vorbeam despre insule, îmi dezvăluie și locul unde visează să trăiască liber: „Cuba”. Îngân un rahitic „uau”.

9 sezoane la rând a jucat Mirela în spectacolul-pamflet „Mondenii”, show care a făcut-o celebră

Simt că Mirela nu mă mai tolerează mult, pentru că trage aer în piept, clipește, șarmant, de dou ori, apoi înșiră, torențial, ultimele secrete personale: „Citesc Ulise (n.r. – autor James Joyce), ascult Nils Frahm – îți recomand și ție – , îmi plac copiii și cred că cele mai tari chestii pe care le înțelege românul sunt dorul, doina și durerea”. Joaca de-a interviul e gata. Dacă v-au plăcut bufonii, mai poftiți și altădată!

Va juca într-un nou serial de comedie, la PRO TV

Mirela Zeța și o parte din echipa care, încă din 2006, se identificau cu emisiunea „Mondenii”, de la Prima TV, s-au mutat cu arme și bagaje la PRO TV. Astfel, începând cu anul viitor, Mirela Zeța va putea fi văzută în serialul de umor „Atletico Textila”, în fapt povestea unei echipe de fotbal care evoluează în ligile inferioare din România. Reprezentația este produsă de Frame Film, compania care a scos pe piață și serialul de succes „Las Fierbinți”. „Am început filmările pentru acest nou proiect, iar din primăvară mă puteți vedea la PRO TV. Sper să fie un show apreciat”, ne-a declarat Mirela Zeța. (poză deschidere: Mihaela Marin)

Spune-ți și tu povestea! Scrie-ne la contact@oamenidepoveste.ro!

Carte de vizită:

• A absolvit UNATC (2005), specializarea Actorie, clasa profesorului Gelu Colceag
• Roluri în teatru: Camerista Oliviei – „A douăsprezecea noapte”, de William Shakespeare, regia Gelu Colceag, 2003; Agenta matrimonială – „Avarul îndrăgostit”, după „Avarul”, de Molière, regia Vlad Massaci, 2005, Revoluționară – „Ce formidabilă harababură!”, de Eugène Ionesco, regia Gelu Colceag, 2005; Argentina Toledo – „Adio, Carmen!”, regia Titus Scurt, 2006, Mrs. Martin – „Cântăreața cheală”, de Eugène Ionesco, regia Victor Ioan Frunză, 2010; Thalia – „Spiritul de familie”, de Eric Assous, regia Radu Beligan, 2012; Mona – „Steaua fără nume”, de Mihail Sebastian, regia Vlad Massaci, 2015
• Rol în film: „Restul e tăcere”, regia Nae Caranfil (2008)
• Televiziune: „Mondenii”, Prima TV

••• material apărut și în Evenimentul Zilei •••