Contact
POVEȘTI

Cătălin Andreica, de 37 de ani recordman la maraton

Cătălin Andreica, de 37 de ani recordman la maraton

Întâlnirea cu Cătălin Andreica (68 de ani) a avut loc într-un București cenușiu și umed. Discuția a fost deschisă ”abrupt” de fostul atlet: “Am înțeles ca te pricepi la alergat?”. Personajul imens s-a pus apoi pe povestit despre fabuloasa-i viață. Despre recordul național la maraton, 2.12.30, stabilit în 1978, despre Securitatea lui Ceușescu, despre încercarea de a fugi în Italia în 1975, despre locul 5 pe care a terminat la Campionatul European de Atletism, la maraton, în capitala Cehiei.

Cătălin Andreica, în stânga, antrenament la Băile Felix

Cătălin Andreica, în stânga, antrenament la Băile Felix

La Praga, cinci atleți în 33 de secunde. Andreica, pe 5!

Pe 3 septembrie 1978, la Praga, Cătălin Andreica lua startul în proba de maraton. O alergare puternică în care 7 atleți au trecut linia de finish în sub 2:13:00, bucureșteanul cu rădăcini ardelenești terminând pe poziția a cincea, la 33 de secunde de “aur” și 22 de secunde de “bronz”. Cu 2:12:29 sau 2:12:29,4. Sau, conform rezultatului oficial prezentat de FRA, 2:12:30. “A apărut această secundă în plus dar nu este nicio problemă. În Cehia am terminat cinci persoane în 33 de secunde. N-am ieșit într-un loc de podium pentru că mi-a lipsit creierul”, a spus pentru 4run.ro campionul balcanic din 1978 al probei de 10.000 m (28:41:55). Medalia de aur la Campionatul European de Atletism a fost luată de Leonid Moseyev (URSS) – 2:11:57, “argintul” de Nicolay Penzin (URSS) – 2:11:59, iar “bronzul” de Karel Lismont (Belgia) – 2:12:08. A urmat Waldemar Cierpinski – dublu campion olimpic al probei (RDG) – 2:12:20, Cătălin Andreica (ROU) – 2:12:29, Massimo Magnani (ITA) – 2:12:45 și Hans-Joachim Truppel (RDG) – 2:12:54.

Cătălin Andreica, în stânga, la o întâlnire cu foști atleți, printre ei Mustață, Lupan, Floroiu, pe stadionul Farul Constanța

Cătălin Andreica, în stânga, la o întâlnire cu foști atleți, printre ei Mustață și Floroiu, pe stadionul Farul

A fost dat afară de la Steaua pe motive politice

Cum a pornit totul? Și de ce s-a terminat? “Am fost descoperit de profesorul de sport de la liceul Gheorghe Șincai, Victor Tibacu, care m-a trimis la un cros. Era o perioadă când cochetam și cu voleiul. Cred că am putut performa și pentru că am avut pe cineva în familie care a făcut sport la nivel înalt, doi unchi campioni de ciclism. Apoi, m-am dus singur la Viitorul București. Eram foarte mulțumit că mi-au dat un bilet de tramvai, un rucsac și o ciocolată (râde). Când am ajuns al doilea om în țară, la 5.000 și 10.000 m, după dinamovistul Nicolae Mustață, am fost luat de Steaua pentru stagiul militar care trebuia să-l fac după terminarea facultății (n.r. – anul 1971)”, și-a amintit bucureșteanul.

“Am fost dat afară de la clubul militar însă în momentul în care, din motive politice, nu am primit viza pentru un concurs în Danemarca și am fost trimis la biblioteca armatei. M-am apucat de traduceri, citeam cărți, făceam yoga. Aproape doi ani nu am mai alergat deloc, nu am mai făcut antrenament. Am ajuns apoi, datorită unor prieteni, la Progresul București, am trecut și pe la Farul Constanța, pe la Rapid București, și m-am lăsat în 1982 din cauza problemelor de la genunchi și de la glezne. Alergam de ceva timp cu infiltrații”, a povestit Andreica.

A ratat Jocurile Olimpice din cauza comuniștilor

Cătălin Andreica a avut trei ani foarte buni, între 1976 și 1979. Avea barem pentru participarea la JO din 1976, de la Montreal, dar a ratat-o. De ce? Pare incredibil, dar iată motivul: “M-au pus să semnez că termin competiția în primii 6, altfel plătesc toată deplasarea. Cum era să fac așa ceva? N-am iscălit nimic”. La Jocurile Olimpice unde Nadia Comăneci făcea istorie, dacă ar fi să comparăm timpii, doar de dragul statisticii, Cătălin Andreica, cu 2:12:30, ar fi venit pe locul 5, “aurul” câștigându-se cu 2:09:55. La Moscova, în 1982, s-a câștigat în 2:11:03. Românul ar fi terminat pe 6. Andreica nu a participat la Mondiale. Pentru simplul motiv că nu se organizau în acea perioadă, primul concurs având loc în 1983, la un an după retragere.

Catalin-Andreica-si-Ilie-Floroiu

Cătălin Andreica și Ilie Floroiu, la o cursă pe pistă

În timpul unui maraton a făcut treabă mare în păpușoi

Cătălin Andreica a ratat câteva curse de maraton. Pentru că nu mai vedea sau pentru că nu s-a mai putut ridica de pe vine, din lanul de porumb, unde a trebuit să rezolve o durere de burtă. Detaliile sunt minunate. Povestește, cu zâmbetul pe buze, Andreica: “Un maraton în Moldova. Trecusem de jumătatea cursei, eram foarte încălzit, iar cineva de pe margine mi-a dat o cană mare cu apă de fântână, foarte rece. Am băut-o pe toată. Era foarte bună! N-a mai trecut mult timp însă și a trebuit să ajung la toaletă. Am intrat în lanul de porumb de pe marginea drumului, m-am lăsat pe vine și am rezolvat problema. Dar am avut o surpriză! Nu m-am mai putut ridica. Adio cursă!”. Altă competiție, altă pățanie:

“Un maraton, parcă la Craiova, la final de sezon. Antrenorul m-a pus să trag tare după ce în același an scosesem cel mai bun timp personal, în jur de 2:16:00, la Kosice. Mare prostie am făcut și l-am ascultat! La kilometrul 30 nu mai vedeam nimic. M-am oprit, a venit salvarea și nu mai știu ce s-a întâmplat. M-am trezit la hotel cu prosopul înfășurat în jurul unui deget pe care îl mușcam cât puteam de tare. Cred că-l băgasem acolo să nu-mi sparg dinții”.

Al doilea în cursa în care s-a stabilit recordul României la 5.000 m

În anii ’70, în România, nu erau atleți specializați numai pe proba de 42,195 km. Andreica alerga maximum 2 maratoane pe an. În rest, multe curse de 5.000 de metri și de 10.000 de metri. “Destul de des alergam și la 1.500 de metri”, precizează recordmanul României. O cursă de 5.000 m este de menționat. București, 23 iulie 1978. A fost, și încă mai este!, cea mai rapidă cursă pe această distanță din România. “A fost o nebunie, șapte atleți coborând sub 14 minute, iar eu am ieșit pe locul doi. Din cauza acelei curse ar trebui să-l dau în judecata pe Cristian Țopescu. (râde) Mama era să facă infarct atunci. Era foarte emoționată”, comentează multiplul campion național. În acea zi s-a stabilit recordul României pe distanța de 5.000 m, Ilie Floroiu (13:15:00). Următorii 6 atleți care au coborat sub 14 secunde au fost: Cătălin Andreica (13:42:00), Florea Șandru (13:53:00), Dan Betini (13:53:60), Nicolae Voicu (13:54:60), Toma Bănișor (13:56:80) și Paul Copu (13:59:80).

Cătălin Andreica, aici în spate, într-o cursă condusă de Ilie Floroiu

Cătălin Andreica, aici în spate, într-o cursă condusă de Ilie Floroiu

Nas în nas cu Ceaușescu

Cătălin Andreica a ratat multe competiții în afara țării. Securitatea îl tăia aproape mereu de pe listă când era vorba de mers în străinătate. Poate și pentru că tatăl său a fost deținut politic, cu ani grei în închisorile comuniste. A avut și o pauză de aproape 2 ani, după ce a fost dat afară de la Steaua, tot din cauza aceluiași regim totalitar. Poate, dacă toate astea nu s-ar fi întâmplat, ar fi fost un atlet cu rezultate mai bune. Interesant este că Andreica a ales să rămână în Italia, în 1975, alături de un coleg de la lotul național, după ce au participat la o cursă pe stadionul Olimpic din Roma, un patrulater la care erau invitați, lângă gazde, românii, spaniolii și chinezii. Dar a revenit în România după numai o săptămână. Povestește Andreica: “Colegului meu i s-a făcut frică. Se gândea că nu o să aibă ce să facă în Italia și a spus să ne întoarcem. OK am zis, dar cum? Ne-am dus la reprezentanța Tarom și am văzut că oficialii de la federație lăsaseră bilete de avion, crezând că o să revenim în țară. Dar unde eră să stăm o săptămână până la următoarea cursă? Am dormit o noapte în parc, în cunoscutul Villa Borghese, apoi ne-am dus la Academia Română, unde am primit o cameră unde erau doar două paturi”.

“La întoarcere, pe Otopeni, nimeni nu a fost lăsat să coboare din avion. Credeam că din cauza noastră, că vine miliția sau securitatea să ne ia. Pe Vedeam pe geam un covor roșu care se întindea spre avion și Ceaușescu lângă el. Doar nu ne aștepta pe noi, ne gândeam? Normal că nu! În avion era o delegație a statului San Marino. La Securitate am spus că am fost să ne distrăm după concurs și am pierdut avionul”, a adăugat fostul atlet.

Cătălin Andreica

  • Deținător record național maraton – 2:12:30, 1978, Praga.
  • Multiplu campion național.
  • Campion balcanic 1978, 10.000 m (28:41:55).
  • PB: 5.000 m – 13:40:00 (Roma); 10.000 m – 28:21:80 (Praga).
Tagged: , , , , , , , , , ,