Lucian Boia, viața în cuvinte / partea a II-a

„Monarhia n-are șanse să revină în România”

Adept al istoriei inteligente, pe care o disecă aproape chirurgical, pentru a ne-o oferi apoi goală, despuiată de balastul miturilor, Lucian Boia este, de fapt, un gânditor al prezentului. Din când în când, însă, provocat și incitat, totodată, de necunoașterea palpabilă a viitorului, scriitorul forțează un pronostic, plasat – bine-nțeles – într-o sumă de condiționări

Ne-am dat întâlnire la Librăria Humanitas Cișmigiu, în inima tumultoasă a Bucureștiului. Din fața unei ceșcuțe cu cafea, au prins viață întrebările, iar de undeva de deasupra uneia cu ceai, s-au înșirat răspunsurile – sincere, aspre, elementare. Un clipit ușor, mascat într-un efort minim de concentrare, a dat tonul ideilor de mai jos: „Românii sunt în așteptarea unui salvator, pentru că actualul context social – nemulțumitor – generează o astfel de așteptare. Poate fi, însă, extrem de periculos. De regulă, nu nimerești prea bine”. Mă dezmeticesc brusc: „Poți nimeri un dictator”. Pe chipul lui Lucian Boia ghicesc un zâmbet abia schițat: „Am impresia – fac o glumă amară – că generalul Oprea a mizat pe un asemenea rol, cu punerea în față a interesului național și cu cele patru stele de general ale lui. Trebuie să ne ferim de mitologia asta a salvatorului, să nu cădem în capcană. Salvatori putem să fim noi înșine”.

Nu mai predau de patru ani la Facultatea de Istorie, m-am pensionat. La un moment dat, trebuie să-ți găsești și alt scop în viață. Îmi place că sunt complet liber, eu cu gândurile mele și cu scrisul meu, cu cărțile mele

„Ponta era fragilizat și frustrat”

Mă urmărește încă tragedia tinerilor de la Colectiv, urmată de revolta maselor, de demisia prim-ministrului, de teama lui și de indignarea noastră. Boia rămâne calm: „Cred că Ponta era fragilizat deja. Se simțea frustrat. Mai ales că avuseseră loc și schimbările din fruntea PSD-ului. A fost soluția să scape de necazuri”. Discuția alunecă pe panta veșnicei căutări de soluții și, cum monarhia a câștigat un capital de simpatie important în ultimul timp, lansez întrebarea. Urmată de explicațiile istoricului: „Sunt destul de mulți români care ar înclina spre monarhie. Dar, dacă printr-un miracol, starea s-ar îmbunătăți, cred că interesul lor ar scădea. Nu cred că monarhia are șanse să revină în România, ceea ce nu înseamnă că n-ar fi fost o soluție. Decât cu Iliescu, în 1990, soluția cu Regele Mihai ar fi fost mult mai bună atunci. Dar, odată ce n-a fost, n-a fost și gata”.

25 de cărți cu temă istorică a scris Lucian Boia, revoluționând, prin modul de abordare, sistemele de gândire perimate

Întrebarea care-mi stă pe buze de la început, erupe dintr-o dată, repetitiv, pentru că Lucian Boia o preia din zbor: „Sunt oameni care mă contestă, care nu mă consideră un bun român? Hm, sunt unii pe care, în mod normal, ar trebui să-i dau în judecată pentru calomnie. Unii care susțin că eu aș fi plătit din străinătate ca să scriu ce scriu. Asta chiar este o minciună sfruntată. Scriu istoria așa cum o văd, în deplină libertate. Am făcut unele servicii României, scriind și judecând istoria așa cum am făcut-o. Unii au rămas la o formulă de nivel de secol XIX, o istorie naționalistă. Își închipuie că așa ne apărăm nu știu ce drepturi politice… O să-și dea seama că fac o istorie desuetă, care nu mai interesează pe nimeni”.

Mihai Viteazu și Premiul Nobel

Odată pornit, Boia pare greu de oprit: „Își închipuie că, dacă spun – exagerând sau chiar mințind – că Mihai Viteazu a făcut unitatea națională, ăsta e un argument în favoarea României. De fapt, nu interesează pe nimeni ce-a făcut sau ce n-a făcut Mihai Viteazu la 1600! Dacă luați istorii ale Europei scrise în Occident, sunt unele în care Mihai Viteazu nu apare nici ca nume măcar. Deci, ar fi mult mai profitabil pentru România să facem o istorie inteligentă, o istorie care să corespundă întrebărilor care se pun astăzi. Pe de o parte, vrem să ieșim în lume, ne plângem mereu că nu suntem suficient luați în seamă, că nu avem un atât de dorit Premiu Nobel – bun, dar, ca să meriți…”. În întrerup, pripit: „A luat Herta Müller Premiul Nobel pentru Literatură!”. Mă privește circumspect: „Da, dar ea este și nu este româncă. E, de fapt, nemțoaică. Și asta nu convine românilor”.

În tinerețe, Lucian Boia a fost pasionat de două sporturi: „Am înnotat de plăcere și, când eram foarte tânăr, îmi plăcea să urc pe munte. Nu la nivel de alpinism, dar am făcut trasee destul de complicate: creasta Pietrei Craiului de câteva ori, când aveam în jur de douăzeci de ani”.

Încerc să smulg de la reputatul istoric o previziune: situația României peste 20 de ani. Ezită câteva clipe, probabil bombănindu-mă, apoi reia: „Depinde de noi, dar și de mersul general al Europei, al lumii. Aș spune că România ar avea toate șansele să meargă înainte, mai ales că am pornit de undeva de foarte jos. Și, acum, este mai bine decât în anii ’90. Să nu uităm acest lucru. E de presupus, de sperat, că se va lichida măcar parțial sărăcia existentă în prezent. Că ne vom obișnui cu un mod de gândire corespunzător epocii noastre. Adică, mai multă disciplină intelectuală, mai multă vigoare, mai mult spirit civic, respectarea mai strictă a regulilor”.

În ce crede Lucian Boia? Este credincios, religios vorbind? „Doamne, asta e o discuție complicată. Adevărul e că, să dai răspunsuri la adevărurile ultime, nimeni nu este în stare. Cred că nu prea știm ce e cu noi pe lumea asta. Ceva trebuie să fie, dar exact – <ce> și <cum> – sunt întrebări la care oamenii tot încearcă să răspundă”.

Următoarea idee – legată de situația tensionată de la granița cu Ucraina – se dezvoltă de la sine, cu Lucian Boia la catedră: „Sunt lucruri îngrijorătoare, dată fiind poziția Rusiei. Există o dorință, cel puțin a celor care conduc acum Rusia, de a-și lua cumva revanșa, de a recupera ce-au pierdut în urma destrămării Uniunii Sovietice. Și, sigur, astea sunt lucruri care, potențial, sunt periculoase, iar noi suntem aici, chiar în prima linie”. Comentând criza refugiaților și haosul care domnește în Occident, istoricul concluzionează: „Sigur că se duc în Occident, doar n-or veni în România. Avem și noi o dată noroc, că suntem săraci”.

Spune-ți și tu povestea! Scrie-ne la contact@oamenidepoveste.ro!

Lucian Boia, reputat istoric și scriitor: „Musulmanii nu vor putea distruge niciodată civilizația occidentală”

Fin cunoscător al culturii franceze, Lucian Boia a comentat, succint, cauzele și efectele tragediei consumate la Paris. Sângeroasele atentate, soldate cu 129 de morți și 352 de răniți, sunt puse de Boia pe seama marginalizării și, implicit, a frustrării acumulate de musulmanii care trăiesc în Franța.

La mai puțin de un an de la atentatul terorist asupra redacției „Charlie Hebdo”, Franța a fost zguduită din nou de atacurile fundamentaliștilor musulmani. Nu mai puțin de șase acțiuni criminale, petrecute în același timp, au aruncat Parisul în haos. În încercarea de a identifica o parte din cauzele care au condus spre o asemenea tragedie, l-am consultat pe istoricul Lucian Boia: „Șocant! Este, de departe, cel mai spectaculos atentat din acest an”

Cauzele sunt evidente – nepotrivirea de cultură, de civilizație, a generat o atmosferă încordată. Musulmanii stabiliți de ceva vreme în Occident, în special în Franța, se simt marginalizați, iar de aici a intervenit o anumită frustrare. Astfel, au devenit pradă pentru propaganda fundamentalistă

Islamiștii și disprețul lor pentru om

Lucian Boia a vorbit și despre principalele caracteristici ale culturii musulmane, total opuse valorilor occidentale: „Islamiștii cultivă un dispreț profund pentru om, pentru viață, în general. Sunt niște non-valori, dacă este să le raportăm la gândirea occidental-europeană. Din păcate, aceste credințe au produs atâta durere și suferință, atâția oameni morți… Oricum, cred că musulmanii nu vor putea distruge niciodată civilizația occidentală. Oricât ar încerca. Sunt momente grele acum, dar vor fi depășite. Până la urmă, Occidentul a creat lumea nouă, această lume în care trăim cu toții”. Întrebat care ar putea fi motivul acestor atacuri, orchestrate parcă doar asupra Franței, Boia ne-a declarat: „Această țară reprezintă cel mai bine idealurile culturii occidentale, ideea de egalitate, de libertate… Islamiștii au vrut să lovească tocmai în aceste valori. Problema integrării popoarelor care migrează spre Vest este deosebit de importantă și de grea. S-au făcut și greșeli, dar ce sens mai are să arăți cu degetul către Germania, țară care a încurajat găzduirea acestor oameni, când tragediile ne bat în fiecare zi la ușă? Trebuie rezolvată problema integrării cu maximă atenție”. Efectele acestor evenimente tragice au, în opinia scriitorului Lucian Boia, bătaie lungă: „Intrăm într-o istorie cu multe turbulențe. Nu mai e ca înainte. Civilizațiile erau despărțite de spații imense. Acum, distanțele nici nu mai contează, iar totul se petrece cu repeziciune. Sunt convins însă de un lucru: aceste acte teroriste nu vor putea altera fundamentul occidental”.

••• text apărut și în Evenimentul Zilei •••