Dragoș Moștenescu, viața în cuvinte

„L-am făcut pe maestrul Mălăele să se prăpădească de râs!”

Au trecut ani buni de când serialul „La Bloc” nu mai rulează la Pro TV, dar pe Dragoș Moștenescu (48 de ani) tot „Costel” îl strigă lumea pe stradă. În prezent liber profesionist, Dragoș nu s-a îndepărtat nici măcar un milimetru de comedie. Viața sa conturează, în tușe calde, întâlniri memorabile. Marele actor Horațiu Mălăele i-a trasat destinul și Florin Călinescu i l-a netezit, asta până când Moștenescu și-a luat soarta în propriile mâini.

Dimineață tăioasă de octombrie, la marginea Bucureștiului, într-o curte cu trei pisoi și-un motan. „Stăm afară până ne alungă frigul, apoi povestim înăuntru”, sună propunerea omului mărunt și agitat din fața mea. Intră în casă, iese, intră iar, într-un du-te-vino iute, amețitor. Se așează pe un scaun, se ridică, apoi, suspendat între două mișcări, mă mitraliază scurt: „Ce mai fac? Am rupt-o cu televiziunile, am un spectacol propriu – Moștenesque – în care cânt și fac comedie, interactiv așa, nu cioace ieftine. Pentru 2.000 de euro, în 90 de minute, te întineresc cu 10 ani. Numai să ții la caterincă”. N-apuc să mă dumiresc, că Dragoș Moștenescu –despre el este vorba – , mă „încolăcește” iar: „Știi că sunt inginer electronist de profesie? Am visat la Teatru și la Conservator, dar pe vremea lui „Ceașcă” erau doar câte 2-3 locuri scoase pe tarabă. Intrau, în general, piloșii. Mi-a fost frică să risc, așa am ajuns la Facultatea de Electronică și Telecomunicații din Timișoara, eu fiind oltean, de la Râmnicu Vâlcea”.

Dragoș Moștenescu, mai tânăr // fotografii: colecția personală, facebook

Pentru câteva clipe, îmi pare că a uitat de prezența mea, pe lângă tâmple îi zboară gânduri neghicite. Și, totuși, pe neașteptate, Costel, cum și-l amintesc românii, reia în trombă: „Mai bine că m-a dus viața la Timișoara. În anul trei de studii fondasem deja o trupă de comedie, Tact se numea. Băteam orașele din vestul țării, era bine, câștigam la o reprezentație cât un salariu frumușel, cam 15.000 de lei, cum era prin ‘95. Am profesat ca inginer, la Renel, doar trei luni, apoi s-a ținut norocul scai de mine”. Se luminează la față, mândru de următoarea amintire: „Horațiu Mălăele, în vogă atunci, ca și acum, avea un obicei, pe care-l ținea cu sfințenie ori de câte ori juca pe scena Teatrului din Timișoara. După spectacol, trăgea la un bar, la un prieten, unde petrecea pe cinste. Eh, la cârciumioara asta selectă, dădeam și noi reprezentații, cu trupa Tact. Ne umflam ca niște cocoși de fiecare dată când la masă era și Horațiu Mălăele. Dă-i cu glumițe, dă-i cu versuri potrivite, mă, i-a plăcut omului. De multe ori l-am făcut pe maestrul comediei să se prăpădească de râs! S-a interesat de noi, am stat de vorbă și ne-a transmis doar atât: „Când ajungeți la București, căutați-mă!”.

Chestiunea Zilei, frica politicienilor

Frigul „strânge”, genunchii impun un tropăit alarmant, un tremurici, dar cum aluatul poveștii a prins să se umfle, casc ochii, întrebător, iar gazda se conformează: „Noi am uitat de îndemnul lui Mălăele, prestam pe scenele din Oradea, Arad, de aiurea, când, într-o zi, ne trezim convocați la Capitală. Ne căutau de la Pro TV. Am venit, ne-am întâlnit cu Florin Călinescu, am negociat cu oamenii și uite, așa, la scurt timp, a apărut Chestiunea Zilei. Se întâmpla prin anii 2000. Eram eu, Emil Mitrache – alias Americanu’ din La Bloc – și Sorin Matei, ăla de-l juca pe Emil Constantinescu. Ăștia trei erau trupa Tact, iar nouă ni s-au mai adăugat vreo patru-cinci oameni, în afara lui Florin Călinescu. De la 8 la 11, citeam ziarele, alegeam fiecare câte cinci subiecte, apoi, la ședința de sumar, fiecare lupta să-și susțină ideile. Călinescu ne ținea din scurt, aveam liste, ca la școală, pe care le scoteam pe birou și citeam după ele. Ne sfătuiam până picam de acord care era cea mai bună știre pe care puteam s-o parodiem. Alegeam personajul, apoi era vai de mama lui. Îi luam la țintă pe toți, dar mai cu seamă pe Emil Constantinescu, pe Ion Iliescu, pe Petre Roman, pe Valeriu Stoica… Erau mulți politicieni care se uitau cu frică la Chestiunea Zilei!”.

Încasa între 1.000 și 1.500 de dolari pe lună cu Florin Călinescu șef

Îl întrerup, pradă amintirii unei emisiuni care, la vremea ei, chiar vindea zâmbete neforțate: „Pe cine ați parodia acum?”. Răspunsul vine rapid: „Pe Johannis și pe Ponta. Sub ei sunt prea mulți foști paznici, fochisti, sudori… Ăștia din urmă ar fi direct personaje, ce dracu’ să mai parodiem noi? Clasa politică de acum e un sistem închis în care nu primează meritocrația, ci nepotismul, șmecheria românească. Revenind, atunci câștigam între 1.000 și 1.500 de dolari pe lună la Chestiunea Zilei, în funcție de aportul pe care-l aveam la emisiune. Florin Călinescu ne-a școlit bine în 3-4 ani. Ulterior, am făcut o figură frumoasă în serialul La Bloc. A rulat vreo cinci ani, în 524 de episoade. A fost nebunie! Uitasem și că mă cheamă Dragoș… Toată lumea, pe stradă, în magazin, la frizer, mă striga Costel, după numele personajului”.

••• material apărut și în Evenimentul Zilei •••

E boier, are conac la Furculești

Luminița Moștenescu

Dragoș Moștenescu a strâns bani frumoși între 2000 și 2010, pe care i-a investit în proprietăți și terenuri. În afara unor suprafețe pe care le deține în jurul Capitalei, cea mai spectaculoasă achiziție a comediantului este domeniul de la Furculești, aflat la 100 km de București. Întinsă pe trei hectare, proprietatea are în centru un conac construit în stil renascentist de familia boierului Furculescu, din Teleorman. Ridicată în jurul anului 1920, construcția a fost refăcută total de familia Moștenescu, care a respectat cu sfințenie stilul original. Deși o perioadă destul de lungă conacul fusese scos la vânzare pentru 220.000 de euro, în prezent el este închiriat pentru 700 de euro pe lună. „E o sumă mică, dar decât să stea degeaba, mai bine-mi aduce niște bănuți. Numai întreținerea lui costă o avere”, ne-a explicat Dragoș Moștenescu.

Două fetițe gemene, un băiat și modelele Drăgușanca și Capatos

Dragoș Moștenescu se poate lăuda cu o familie împlinită, alături de soția Luminița el fiind părintele a trei copilași: gemenele Ana și Elena (6 ani) și băiețelul Luca (8 ani). „Sunt deja la școală, iar noi, ca părinți, suntem stresați. Programa, încărcată și grea, se schimbă de la o zi la alta, profesorii ne întreabă pe noi dacă suntem de acord cu ce propun ei la suplimentarea manualelor… I-am dat la școală de stat, dar cred că facultatea o vor urma în străinătate. Păi, aici îi îndoapă cu matematică, fizică și chimie. Stai, mă, nene, poate vrea să se facă și copilul balerin, muzician, scriitor, dă-le o șansă și umaniștilor. Ăștia ne transformă copiii în agende de înmagazinat date. Ar trebui să se promoveze un sistem interdisciplinar, ar fi mai atractiv și mai util pentru copii. Și-așa, dacă-i scapi pe nu știu ce canale, la televizor, o prind de model pe Drăgușanca, pe Capatos… Și n-aș vrea”, spune Dragoș Moștenescu.

Ce mai fac ceilalți actori din „La Bloc”

La opt ani de la întreruperea serialului „La Bloc”, actorii care descrețeau frunțile românilor seară de seară au apucat care încotro. „Emil Mitrache, zis Americanu’, lucrează în domeniul asigurărilor, Dana Rogoz și-a creat propria linie de genți, o alta de parfumuri și organizează evenimente caritabile, Laura Cosoi scrie cărți de bucate, Mihai Coadă, alias Nelu Curcă, face în continuare teatru… Alții au rămași prinși prin televiziuni. Dacă s-ar relua serialul La Bloc, cred că ne-am strânge toți într-o zi”, ne-a dezvăluit Dragoș Moștenescu.

Spune-ți și tu povestea! Scrie-ne la contact@oamenidepoveste.ro!